„În numele date copiilor se ascunde mare bogăţie de gânduri. Ele arată nu numai dragostea de Dumnezeu a părinţilor, dar şi multa lor grijă de copii. Prin numele pe care-l dădeau copiilor lor, părinţii de altădată îi învăţau pe copii să-şi alipească sufletul de virtute; nu făceau ca părinţii de acum, care pun nume la întâmplare copiilor lor. Să punem copilului numele bunicului sau al străbunicului – spun aceştia de acum. (cei de pe vremea Sfântului Ioan Gură de Aur; părinţii din vremea noastră au alte preferinţe)
Cei vechi nu făceau aşa! Îşi dădeau toată silinţa când dădeau nume copiilor; iar numele dat copiilor nu era numai un îndreptar spre virtute pentru cei care-l purtau, ci era învăţătură de mare înţelepciune şi pentru ceilalţi şi pentru generaţiile viitoare.
Deci, nici noi să nu dăm nume întâmplătoare copiilor noştri, să nu le dăm numele bunicilor, ale străbunicilor sau ale celor ce au strălucit în neamul nostru (sau nume de actori), ci numele sfinţilor bărbaţi care au strălucit în virtute, al celor care au avut multă îndrăznire înaintea lui Dumnezeu.
Dar, mai bine zis, nu trebuie să se bizuie numai pe numele acestora nici părinţii, nici copiii care primesc aceste nume. Numele nu foloseşte la nimic dacă cel ce poartă numele este lipsit de virtute; ci trebuie să aibă nădejdea mântuirii în săvârşirea faptelor de virtute, nu trebuie să se laude cu numele ce-l poartă, nici cu înrudirea cu bărbaţi sfinţi, nici cu altceva, ci cu îndrăznirea ce le-o dau propriile lor fapte. Dar mai bine spus, nici cu acestea să nu ne lăudăm, ci mai cu seamă atunci să ne smerim şi să fim modeşti, când putem aduna mare bogăţie de virtute. Aşa vom putea păstra şi bogăţia adunată şi vom atrage asupra noastră şi bunăvoinţa lui Dumnezeu.”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, p.251
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu